
Dana Barcan
Editor
joi, 1 mai 2025
cele mai sigure tari in caz de razboi
În cazul unui conflict global, cu un posibil al Treilea Război miondial la ușă, anumite țări sunt considerate mai sigure, datorită neutralității lor politce, izolării georgrafice și implicării lor reduse în conflictele globale. Elveția este considerată una dintre cele mai sigure țări în caz de conflict. Într-un astfel de scenariu, există o listă cu zece țări citate frecvent pentru siguranța lor, acestea reprezentând rețeta pentru siguranță într-o lume incertă.



FOTO: Fanatik
Elveția este prima pe listă,renumită pentru neutralitatea sa permanentă, consfințită încă din 1815 prin Congresul de la Viena, această țară nemaifiind implicată într-un război de peste două secole. Țara dispune de un sistem extins de adăposturi antiatomice care poate găzdui întreaga populație, controlează strict spațiul aerian și beneficiază de o agricultură autosuficientă și o economie stabilă.
Noua Zeelandă, poziționată departe de marile centre de tensiune geopolitică, în Pacificul de Sud, promovează o politică externă neutră, fără arme nucleare, având o densitate scăzută a populației. Resursele naturale bogate și energia regenerabilă asigură sustenabilitatea în cazul unei crize globale. Islanda este relevantă din punct de vedere strategic, în cazul unui conflict major, prin poziționarea geografică în nordul Atlanticului. Această țară nu are o armată permanentă, deși este membră NATO.
Islanda este autosuficientă energetic, bogată în resurse piscicole și se bazează pe energie geotermală și hidroelectrică. Ascuns în Munții Himalaya, Bhutan evită implicarea în conflicte internaționale. Cu un teren dificil, auto-suficiența agricolă și interacțiunea limitată cu marile puteri, țara are un grad sporit de siguranță. Neutralitatea istorică a Irlandei și lipsa calității de membru NATO fac această țară mai puțin vizată în caz de război. Produce hrană suficientă datorită economiei agricole puternice și a climei blânde.
Marea Britanie, poziționată aproape de țări NATO are o protecție indirectă. Arhipelagul Fiji din Pacificul de Sud, extrem de izolat față de marile focare geopolitice, cu o infrastructură militară minimă și resurse marine bogate este un refugiu natural în caz de conflict global. Stabilitatea politică recentă contribuie și ea la siguranța țării. Canada cu dimensiuni vaste, densitate scăzută a populației și distanța față de Europa și Asia fac din Canada un loc relativ sigur.
Canada este bogată în resurse naturale, apă dulce și cu o infrastructură dezvoltată pentru gestionarea crizelor. Este membră NORAD, având o abordare militară neagresivă. Australia este la mare distanță,față de marile centre de conflict, iar bogăția de resurse fac din Australia un teritoriu rezilient. Este aliată strategic cu puterile occidentale, dar nu se află în prim-planul confruntărilor. Oceanele Pacific și Indian constituie bariere naturale de protecție.
Norvegia, membră NATO, beneficiază de o poziție arctică, un relief accidentat și o densitate redusă a populației, acestea fiind o protecție naturală. Țara se bazează pe energie regenerabilă și are rezerve importante de petrol și gaze, pregătită pentru situații de criză. Chile este protejată de Anzi și de Oceanul Pacific, cu o economie stabilă, producție agricolă suficientă și implicare minimă politică în alianțe militare. Experiența în gestionarea dezastrelor naturale o face pregătită pentru situații neprevăzute.
Elveția este prima pe listă,renumită pentru neutralitatea sa permanentă, consfințită încă din 1815 prin Congresul de la Viena, această țară nemaifiind implicată într-un război de peste două secole. Țara dispune de un sistem extins de adăposturi antiatomice care poate găzdui întreaga populație, controlează strict spațiul aerian și beneficiază de o agricultură autosuficientă și o economie stabilă.
Noua Zeelandă, poziționată departe de marile centre de tensiune geopolitică, în Pacificul de Sud, promovează o politică externă neutră, fără arme nucleare, având o densitate scăzută a populației. Resursele naturale bogate și energia regenerabilă asigură sustenabilitatea în cazul unei crize globale. Islanda este relevantă din punct de vedere strategic, în cazul unui conflict major, prin poziționarea geografică în nordul Atlanticului. Această țară nu are o armată permanentă, deși este membră NATO.
Islanda este autosuficientă energetic, bogată în resurse piscicole și se bazează pe energie geotermală și hidroelectrică. Ascuns în Munții Himalaya, Bhutan evită implicarea în conflicte internaționale. Cu un teren dificil, auto-suficiența agricolă și interacțiunea limitată cu marile puteri, țara are un grad sporit de siguranță. Neutralitatea istorică a Irlandei și lipsa calității de membru NATO fac această țară mai puțin vizată în caz de război. Produce hrană suficientă datorită economiei agricole puternice și a climei blânde.
Marea Britanie, poziționată aproape de țări NATO are o protecție indirectă. Arhipelagul Fiji din Pacificul de Sud, extrem de izolat față de marile focare geopolitice, cu o infrastructură militară minimă și resurse marine bogate este un refugiu natural în caz de conflict global. Stabilitatea politică recentă contribuie și ea la siguranța țării. Canada cu dimensiuni vaste, densitate scăzută a populației și distanța față de Europa și Asia fac din Canada un loc relativ sigur.
Canada este bogată în resurse naturale, apă dulce și cu o infrastructură dezvoltată pentru gestionarea crizelor. Este membră NORAD, având o abordare militară neagresivă. Australia este la mare distanță,față de marile centre de conflict, iar bogăția de resurse fac din Australia un teritoriu rezilient. Este aliată strategic cu puterile occidentale, dar nu se află în prim-planul confruntărilor. Oceanele Pacific și Indian constituie bariere naturale de protecție.
Norvegia, membră NATO, beneficiază de o poziție arctică, un relief accidentat și o densitate redusă a populației, acestea fiind o protecție naturală. Țara se bazează pe energie regenerabilă și are rezerve importante de petrol și gaze, pregătită pentru situații de criză. Chile este protejată de Anzi și de Oceanul Pacific, cu o economie stabilă, producție agricolă suficientă și implicare minimă politică în alianțe militare. Experiența în gestionarea dezastrelor naturale o face pregătită pentru situații neprevăzute.
Elveția este prima pe listă,renumită pentru neutralitatea sa permanentă, consfințită încă din 1815 prin Congresul de la Viena, această țară nemaifiind implicată într-un război de peste două secole. Țara dispune de un sistem extins de adăposturi antiatomice care poate găzdui întreaga populație, controlează strict spațiul aerian și beneficiază de o agricultură autosuficientă și o economie stabilă.
Noua Zeelandă, poziționată departe de marile centre de tensiune geopolitică, în Pacificul de Sud, promovează o politică externă neutră, fără arme nucleare, având o densitate scăzută a populației. Resursele naturale bogate și energia regenerabilă asigură sustenabilitatea în cazul unei crize globale. Islanda este relevantă din punct de vedere strategic, în cazul unui conflict major, prin poziționarea geografică în nordul Atlanticului. Această țară nu are o armată permanentă, deși este membră NATO.
Islanda este autosuficientă energetic, bogată în resurse piscicole și se bazează pe energie geotermală și hidroelectrică. Ascuns în Munții Himalaya, Bhutan evită implicarea în conflicte internaționale. Cu un teren dificil, auto-suficiența agricolă și interacțiunea limitată cu marile puteri, țara are un grad sporit de siguranță. Neutralitatea istorică a Irlandei și lipsa calității de membru NATO fac această țară mai puțin vizată în caz de război. Produce hrană suficientă datorită economiei agricole puternice și a climei blânde.
Marea Britanie, poziționată aproape de țări NATO are o protecție indirectă. Arhipelagul Fiji din Pacificul de Sud, extrem de izolat față de marile focare geopolitice, cu o infrastructură militară minimă și resurse marine bogate este un refugiu natural în caz de conflict global. Stabilitatea politică recentă contribuie și ea la siguranța țării. Canada cu dimensiuni vaste, densitate scăzută a populației și distanța față de Europa și Asia fac din Canada un loc relativ sigur.
Canada este bogată în resurse naturale, apă dulce și cu o infrastructură dezvoltată pentru gestionarea crizelor. Este membră NORAD, având o abordare militară neagresivă. Australia este la mare distanță,față de marile centre de conflict, iar bogăția de resurse fac din Australia un teritoriu rezilient. Este aliată strategic cu puterile occidentale, dar nu se află în prim-planul confruntărilor. Oceanele Pacific și Indian constituie bariere naturale de protecție.
Norvegia, membră NATO, beneficiază de o poziție arctică, un relief accidentat și o densitate redusă a populației, acestea fiind o protecție naturală. Țara se bazează pe energie regenerabilă și are rezerve importante de petrol și gaze, pregătită pentru situații de criză. Chile este protejată de Anzi și de Oceanul Pacific, cu o economie stabilă, producție agricolă suficientă și implicare minimă politică în alianțe militare. Experiența în gestionarea dezastrelor naturale o face pregătită pentru situații neprevăzute.
Share this post
țări sigure
al Treilea Război Mondial
conflict
resurse