
Dana Barcan
Editor
duminică, 17 decembrie 2023
forta de munca, putina si slaba, in romania
Deficitul de forță de muncă și de competențe reprezintă principala îngrijorare a companiilor din România, fiind considerat cel mai mare risc care, în următorul deceniu, ar putea afecta negativ rentabilitatea industriei în care acestea activează.



FOTO: Personal Asia
Schimbările demografice cauzate de îmbătrânirea populației și migrație, dar și impactul noilor tehnologii au dus la dificultăți ale companiilor în recrutarea oamenilor cu aptitudinile potrivite. Discrepanța dintre competențele angajaților și nevoile angajatorilor generează o situație paradoxală: există locuri de muncă disponibile, dar și șomaj.
Sectoarele care înregistrează cele mai mari deficite de personal în România sunt industria prelucrătoare, transporturile și IT&C. O parte din deficitul de forță de muncă, în construcții, HoReCa, producție agricolă și curierat a fost acoperit de lucrătorii străini. ”Importul” de lucrători este insuficient pentru nevoile economiei, mai ales în domeniile care cer competențe tot mai sofisticate.
Deficitul forței de muncă poate fi remediat prin activarea forței de muncă din cei neintegrați acum pe piața muncii: șomeri, tineri și pensionari. Potențialul de activare este în rândul grupului de vârstă între 15 – 24 de ani, care în prezent nu urmează nicio formă de educație și nu sunt angajați, aceștia însumând circa 350.000 de persoane.
România este țara cu cea mai ridicată rată de abandon școlar din UE, respectiv 15,3% în 2021 față de 9,7% media UE, iar rata tinerilor care nu sunt angajați sau înscriși într-o formă de învățământ sau de formare este una dintre cele mai ridicate din UE, de 18%. La nivel european se dorește ca până în 2030 să se obțină înjumătățirea ratei inegalității de gen, în ocuparea forței de muncă și o creștere a nivelului de venit al femeilor, față de cel al bărbaților.
Normele legate de transparentizarea salariilor sunt un pas important pentru combaterea disparității. Avansul rapid al tehnologiilor noi din ultimii ani impun aptitudini digitale superioare. Însă România înregistrează performanțe slabe în ceea ce privește competențele digitale, doar 28% din populația adultă are competențe digitale de bază, mult sub media UE, de 54%. Doar 9% au competențe digitale peste nivelul de bază, pe când media UE este de 26%.
Este nevoie ca angajatorii să le ofere angajaţilor programe de învăţare şi dezvoltare. Iar dorința de învățare și adaptare există mai ales în rândul generației Z. Impactul AI asupra carierei lor le poate crește productivitatea, va aduce oportunități de a învăța noi competențe sau va crea oportunități de angajare.
Economia verde înseamnă și un set nou de competențe. Un rol foarte important îl au angajații în eforturile de tehnologizare și de integrare în economia verde. Angajatorii deja conștientizează că vor fi necesare alte competențe decât cele actuale într-o lume guvernată de ”digital și verde”.
Se poate vedea o anticipare, care îi poate face vulnerabili la pierderea locurilor de muncă pe cei care nu se adaptează și nu sunt dechiși către competențe noi. Lanțul de consecințe existent, produce efecte atât pe piața muncii, cât și în interiorul companiilor. Limitarea facilităților fiscale pentru sectoarele IT, construcții, agricultură, precum și eventuala majorare a cotelor de impozit pe venit, prin introducerea unui sistem cu cote progresive în locul cotei unice, pun presiune pe costurile salariale.
Chiar dacă România a recuperat prin dezvoltare, în ultimii 15 ani, contribuind pozitiv la creșterea nivelului de bunăstare și implicit a salariilor, încă se confruntă cu emigrație, îmbătrânirea populației și are un sistem public de educație formală învechit. Această situație poate frâna dezvoltarea României, necesitănd o investiție mai mare în programe de formare și educație, care să răspundă nevoilor de pe piața muncii.
Schimbările demografice cauzate de îmbătrânirea populației și migrație, dar și impactul noilor tehnologii au dus la dificultăți ale companiilor în recrutarea oamenilor cu aptitudinile potrivite. Discrepanța dintre competențele angajaților și nevoile angajatorilor generează o situație paradoxală: există locuri de muncă disponibile, dar și șomaj.
Sectoarele care înregistrează cele mai mari deficite de personal în România sunt industria prelucrătoare, transporturile și IT&C. O parte din deficitul de forță de muncă, în construcții, HoReCa, producție agricolă și curierat a fost acoperit de lucrătorii străini. ”Importul” de lucrători este insuficient pentru nevoile economiei, mai ales în domeniile care cer competențe tot mai sofisticate.
Deficitul forței de muncă poate fi remediat prin activarea forței de muncă din cei neintegrați acum pe piața muncii: șomeri, tineri și pensionari. Potențialul de activare este în rândul grupului de vârstă între 15 – 24 de ani, care în prezent nu urmează nicio formă de educație și nu sunt angajați, aceștia însumând circa 350.000 de persoane.
România este țara cu cea mai ridicată rată de abandon școlar din UE, respectiv 15,3% în 2021 față de 9,7% media UE, iar rata tinerilor care nu sunt angajați sau înscriși într-o formă de învățământ sau de formare este una dintre cele mai ridicate din UE, de 18%. La nivel european se dorește ca până în 2030 să se obțină înjumătățirea ratei inegalității de gen, în ocuparea forței de muncă și o creștere a nivelului de venit al femeilor, față de cel al bărbaților.
Normele legate de transparentizarea salariilor sunt un pas important pentru combaterea disparității. Avansul rapid al tehnologiilor noi din ultimii ani impun aptitudini digitale superioare. Însă România înregistrează performanțe slabe în ceea ce privește competențele digitale, doar 28% din populația adultă are competențe digitale de bază, mult sub media UE, de 54%. Doar 9% au competențe digitale peste nivelul de bază, pe când media UE este de 26%.
Este nevoie ca angajatorii să le ofere angajaţilor programe de învăţare şi dezvoltare. Iar dorința de învățare și adaptare există mai ales în rândul generației Z. Impactul AI asupra carierei lor le poate crește productivitatea, va aduce oportunități de a învăța noi competențe sau va crea oportunități de angajare.
Economia verde înseamnă și un set nou de competențe. Un rol foarte important îl au angajații în eforturile de tehnologizare și de integrare în economia verde. Angajatorii deja conștientizează că vor fi necesare alte competențe decât cele actuale într-o lume guvernată de ”digital și verde”.
Se poate vedea o anticipare, care îi poate face vulnerabili la pierderea locurilor de muncă pe cei care nu se adaptează și nu sunt dechiși către competențe noi. Lanțul de consecințe existent, produce efecte atât pe piața muncii, cât și în interiorul companiilor. Limitarea facilităților fiscale pentru sectoarele IT, construcții, agricultură, precum și eventuala majorare a cotelor de impozit pe venit, prin introducerea unui sistem cu cote progresive în locul cotei unice, pun presiune pe costurile salariale.
Chiar dacă România a recuperat prin dezvoltare, în ultimii 15 ani, contribuind pozitiv la creșterea nivelului de bunăstare și implicit a salariilor, încă se confruntă cu emigrație, îmbătrânirea populației și are un sistem public de educație formală învechit. Această situație poate frâna dezvoltarea României, necesitănd o investiție mai mare în programe de formare și educație, care să răspundă nevoilor de pe piața muncii.
Schimbările demografice cauzate de îmbătrânirea populației și migrație, dar și impactul noilor tehnologii au dus la dificultăți ale companiilor în recrutarea oamenilor cu aptitudinile potrivite. Discrepanța dintre competențele angajaților și nevoile angajatorilor generează o situație paradoxală: există locuri de muncă disponibile, dar și șomaj.
Sectoarele care înregistrează cele mai mari deficite de personal în România sunt industria prelucrătoare, transporturile și IT&C. O parte din deficitul de forță de muncă, în construcții, HoReCa, producție agricolă și curierat a fost acoperit de lucrătorii străini. ”Importul” de lucrători este insuficient pentru nevoile economiei, mai ales în domeniile care cer competențe tot mai sofisticate.
Deficitul forței de muncă poate fi remediat prin activarea forței de muncă din cei neintegrați acum pe piața muncii: șomeri, tineri și pensionari. Potențialul de activare este în rândul grupului de vârstă între 15 – 24 de ani, care în prezent nu urmează nicio formă de educație și nu sunt angajați, aceștia însumând circa 350.000 de persoane.
România este țara cu cea mai ridicată rată de abandon școlar din UE, respectiv 15,3% în 2021 față de 9,7% media UE, iar rata tinerilor care nu sunt angajați sau înscriși într-o formă de învățământ sau de formare este una dintre cele mai ridicate din UE, de 18%. La nivel european se dorește ca până în 2030 să se obțină înjumătățirea ratei inegalității de gen, în ocuparea forței de muncă și o creștere a nivelului de venit al femeilor, față de cel al bărbaților.
Normele legate de transparentizarea salariilor sunt un pas important pentru combaterea disparității. Avansul rapid al tehnologiilor noi din ultimii ani impun aptitudini digitale superioare. Însă România înregistrează performanțe slabe în ceea ce privește competențele digitale, doar 28% din populația adultă are competențe digitale de bază, mult sub media UE, de 54%. Doar 9% au competențe digitale peste nivelul de bază, pe când media UE este de 26%.
Este nevoie ca angajatorii să le ofere angajaţilor programe de învăţare şi dezvoltare. Iar dorința de învățare și adaptare există mai ales în rândul generației Z. Impactul AI asupra carierei lor le poate crește productivitatea, va aduce oportunități de a învăța noi competențe sau va crea oportunități de angajare.
Economia verde înseamnă și un set nou de competențe. Un rol foarte important îl au angajații în eforturile de tehnologizare și de integrare în economia verde. Angajatorii deja conștientizează că vor fi necesare alte competențe decât cele actuale într-o lume guvernată de ”digital și verde”.
Se poate vedea o anticipare, care îi poate face vulnerabili la pierderea locurilor de muncă pe cei care nu se adaptează și nu sunt dechiși către competențe noi. Lanțul de consecințe existent, produce efecte atât pe piața muncii, cât și în interiorul companiilor. Limitarea facilităților fiscale pentru sectoarele IT, construcții, agricultură, precum și eventuala majorare a cotelor de impozit pe venit, prin introducerea unui sistem cu cote progresive în locul cotei unice, pun presiune pe costurile salariale.
Chiar dacă România a recuperat prin dezvoltare, în ultimii 15 ani, contribuind pozitiv la creșterea nivelului de bunăstare și implicit a salariilor, încă se confruntă cu emigrație, îmbătrânirea populației și are un sistem public de educație formală învechit. Această situație poate frâna dezvoltarea României, necesitănd o investiție mai mare în programe de formare și educație, care să răspundă nevoilor de pe piața muncii.
Share this post
companii
angajați
muncă
deficit