Dana Barcan
Editor
duminică, 28 ianuarie 2024
inflatia masurata prin pretul gogosilor si cel al melcilor
Institutul Național de Statistică nu se uită doar la mărfurile de pe rafturile magazinelor, când măsoară scumpirile, ci și la cât de mult contează ele în consumul cetățenilor. Analizând ultimii 10 ani se constată că acest consum s-a schimbat radical. Marea Britanie ia în calculul inflației prețul plăcintelor cu fructe și cel al gogoșilor, iar Franța se uită atent la prețurile pulpelor de broască, al melcilor dar și al serviciilor sexuale.
FOTO: Stirile PROTV
Coșul de consum pe baza căruia se calculează inflația variază foarte mult de la o țară la alta. Folosind datele Fondului Monetar Internațional, putem observa cât de diferit e consumul oamenilor din mai multe state. Ponderlle diferite ale coșului de consum ne indică modelul cultural de consum sau nivelul de dezvoltare economică.
Articolele din coșul unei țări și bunurile și serviciile ne pot dezvălui ce anume prioritizează consumatorii, sau ce anume au în mod particular economiile lor naționale. Regatul Unit ia în calcul prețurile la purre-ul de cartofi, la plăcintele cu fructe și cel al gogoșilor, când măsoară inflația. Purree-ul de cartofi a fost introdus pe listă în 2018 Se calculează separat prețurile unei vacanțe cu rulota sau cel al lichidelor pentru țăgările electronice.
Franța se uită la prețurile picioarelor de broască și al melcilor, iar la capitolul „carne” are capitole dedicate pentru carnea de cocoș, prepeliță sau fazan. Preferința Germaniei pentru carne se vede și în lista pe baza căreia se măsoară inflația. Contează mult prețul la bratwurst și cel al snițelului. De asemenea e pe listă și ketchup-ul picant. Franța în mod specific și unic include prostituția, luând „tariful” prostituatelor ca indicator al inflației.
Italia recunoaște pasiunea pentru gătit și măsoară separat uleiurile comestibile și uleiul pentru gătit. Tot separat sunt luate prețurile la „roșiile de sos”, distincte de roșiile „de gătit”. Peștii sunt împărțiți în cei de crescătorie și de apă dulce. Franța în mod specific și unic include prostituția, aceasta însemnând că„tariful” prostituatelor este luat ca indicator al inflației.
Cheltuielile consumatorilor germani cu locuința sunt ponderate la aproximativ 32% din cheltuielile lor totale. În Franța,țara vecină, această cifră este de doar 15%. În Uniunea Europeană, doar Grecia și Danemarca au cheltuieli mai mari pentru locuințe, ca pondere în cheltuielile totale ale gospodăriilor.
Odată ce costul alimentelor, al hainelor sau reparației mașinii în service crește, puterea de cumpărare scade. Rata inflației este calculată lunar de INS pe baza unui coș de bunuri și servicii dintr-o țară. Costul vieții e puțin diferit, fiind mai mare, de exemplu, în București față de Teleorman sau Giurgiu.
Un instrument util pentru compararea ponderilor este Legea lui Engel: „Cu cât o familie este mai săracă, cu atât ponderea cheltuielilor cu alimentele e mai mare”. Staticianul german Ernest Engel a prelucrat date privind cheltuielile gospodăriilor din Regatul Saxonia, în timpul secolului al XIX-lea.
Coșul de consum pe baza căruia se calculează inflația variază foarte mult de la o țară la alta. Folosind datele Fondului Monetar Internațional, putem observa cât de diferit e consumul oamenilor din mai multe state. Ponderlle diferite ale coșului de consum ne indică modelul cultural de consum sau nivelul de dezvoltare economică.
Articolele din coșul unei țări și bunurile și serviciile ne pot dezvălui ce anume prioritizează consumatorii, sau ce anume au în mod particular economiile lor naționale. Regatul Unit ia în calcul prețurile la purre-ul de cartofi, la plăcintele cu fructe și cel al gogoșilor, când măsoară inflația. Purree-ul de cartofi a fost introdus pe listă în 2018 Se calculează separat prețurile unei vacanțe cu rulota sau cel al lichidelor pentru țăgările electronice.
Franța se uită la prețurile picioarelor de broască și al melcilor, iar la capitolul „carne” are capitole dedicate pentru carnea de cocoș, prepeliță sau fazan. Preferința Germaniei pentru carne se vede și în lista pe baza căreia se măsoară inflația. Contează mult prețul la bratwurst și cel al snițelului. De asemenea e pe listă și ketchup-ul picant. Franța în mod specific și unic include prostituția, luând „tariful” prostituatelor ca indicator al inflației.
Italia recunoaște pasiunea pentru gătit și măsoară separat uleiurile comestibile și uleiul pentru gătit. Tot separat sunt luate prețurile la „roșiile de sos”, distincte de roșiile „de gătit”. Peștii sunt împărțiți în cei de crescătorie și de apă dulce. Franța în mod specific și unic include prostituția, aceasta însemnând că„tariful” prostituatelor este luat ca indicator al inflației.
Cheltuielile consumatorilor germani cu locuința sunt ponderate la aproximativ 32% din cheltuielile lor totale. În Franța,țara vecină, această cifră este de doar 15%. În Uniunea Europeană, doar Grecia și Danemarca au cheltuieli mai mari pentru locuințe, ca pondere în cheltuielile totale ale gospodăriilor.
Odată ce costul alimentelor, al hainelor sau reparației mașinii în service crește, puterea de cumpărare scade. Rata inflației este calculată lunar de INS pe baza unui coș de bunuri și servicii dintr-o țară. Costul vieții e puțin diferit, fiind mai mare, de exemplu, în București față de Teleorman sau Giurgiu.
Un instrument util pentru compararea ponderilor este Legea lui Engel: „Cu cât o familie este mai săracă, cu atât ponderea cheltuielilor cu alimentele e mai mare”. Staticianul german Ernest Engel a prelucrat date privind cheltuielile gospodăriilor din Regatul Saxonia, în timpul secolului al XIX-lea.
Coșul de consum pe baza căruia se calculează inflația variază foarte mult de la o țară la alta. Folosind datele Fondului Monetar Internațional, putem observa cât de diferit e consumul oamenilor din mai multe state. Ponderlle diferite ale coșului de consum ne indică modelul cultural de consum sau nivelul de dezvoltare economică.
Articolele din coșul unei țări și bunurile și serviciile ne pot dezvălui ce anume prioritizează consumatorii, sau ce anume au în mod particular economiile lor naționale. Regatul Unit ia în calcul prețurile la purre-ul de cartofi, la plăcintele cu fructe și cel al gogoșilor, când măsoară inflația. Purree-ul de cartofi a fost introdus pe listă în 2018 Se calculează separat prețurile unei vacanțe cu rulota sau cel al lichidelor pentru țăgările electronice.
Franța se uită la prețurile picioarelor de broască și al melcilor, iar la capitolul „carne” are capitole dedicate pentru carnea de cocoș, prepeliță sau fazan. Preferința Germaniei pentru carne se vede și în lista pe baza căreia se măsoară inflația. Contează mult prețul la bratwurst și cel al snițelului. De asemenea e pe listă și ketchup-ul picant. Franța în mod specific și unic include prostituția, luând „tariful” prostituatelor ca indicator al inflației.
Italia recunoaște pasiunea pentru gătit și măsoară separat uleiurile comestibile și uleiul pentru gătit. Tot separat sunt luate prețurile la „roșiile de sos”, distincte de roșiile „de gătit”. Peștii sunt împărțiți în cei de crescătorie și de apă dulce. Franța în mod specific și unic include prostituția, aceasta însemnând că„tariful” prostituatelor este luat ca indicator al inflației.
Cheltuielile consumatorilor germani cu locuința sunt ponderate la aproximativ 32% din cheltuielile lor totale. În Franța,țara vecină, această cifră este de doar 15%. În Uniunea Europeană, doar Grecia și Danemarca au cheltuieli mai mari pentru locuințe, ca pondere în cheltuielile totale ale gospodăriilor.
Odată ce costul alimentelor, al hainelor sau reparației mașinii în service crește, puterea de cumpărare scade. Rata inflației este calculată lunar de INS pe baza unui coș de bunuri și servicii dintr-o țară. Costul vieții e puțin diferit, fiind mai mare, de exemplu, în București față de Teleorman sau Giurgiu.
Un instrument util pentru compararea ponderilor este Legea lui Engel: „Cu cât o familie este mai săracă, cu atât ponderea cheltuielilor cu alimentele e mai mare”. Staticianul german Ernest Engel a prelucrat date privind cheltuielile gospodăriilor din Regatul Saxonia, în timpul secolului al XIX-lea.
Share this post
inflația
INS
cheltuieli
consumatori
