Recesiunea tehnică se simte într-o familie, prin creșterea mai lentă a veniturilor, prețuri mai mari și un sentiment de securitate din ce în ce mai fragil. Unul dintre adulți sau ambii se pot trezi cu salarii înghețate, bonusuri mai mici, reduceri salariale variabile sau mai puține ore suplimentare, chiar dacă reușesc să își păstreze locurile de muncă. Venitul disponibil real poate scădea sau stagna când salariile sunt în urma inflației.

În unele familii apare șomajul sau subocuparea (jumătate de normă în loc de normă întreagă), afectând venitul total al gospodăriilor și obligând la reduceri rapide ale cheltuielilor. În recesiunea ușoară, „tehnică”, efectele pot fi subtile: nu sunt concedieri în masă, ci se înregistrează o scădere lentă a veniturilor reale, cheltuieli mai prudente și un sentiment omniprezent că banii sunt mai puțini, iar viitorul mai puțin previzibil.

Bugetele sunt comprimate de prețurile mai mari la alimente, energie, chirie și credite ipotecare. Pentru a-și menține nivelul de trai, familiile pot reduce economiile sau își pot mări datoriile, apoi sunt obligate să reducă și cheltuielile. Ratele, dobânzile și standardele de credit mai stricte îngreunează sau fac mai scumpă refinanțarea împrumuturilor, obținerea unui credit ipotecar sau a unui credit de consum. Toate acestea amplifică stresul pentru gospodăriile îndatorate.

Familiile reduc mai întâi ieșirile în oraș, vacanțele, achizițiile mari (mașini, electrocasnice), hobby-urile și activitățile extracurriculare ale copiilor. Oamenii fac compromisuri la calitate (supermarketuri, mărci, servicii mai ieftine) și amână deciziile majore din viață, cum ar fi mutarea, nașterea unui alt copil sau înființarea unei afaceri.

Economia iese dintr-o recesiune când activitatea începe iar să crească: PIB‑ul real revine pe plus, producția și ocuparea mai întâi se stabilizează, apoi urcă, iar încrederea consumatorilor și a firmelor se îmbunătățește. Economiștii se uită dacă se opresc și inversările negative la nivel de ocupare (șomajul se stabilizează sau scade), producție industrială și comerț.

Ieșirea din recesiune este adesea accelerată de politici publice mai „expansioniste, Banca centrală reduce dobânzile sau oferă lichiditate mai ieftină, pentru a stimula creditarea și investițiile, iar guvernul crește cheltuielile (de exemplu în investiții publice) sau reduce anumite impozite, lăsând mai mulți bani în economie.

Economia tinde să își revină prin ajustările de prețuri și salarii: după corecții dureroase, costurile se reduc, ceea ce face unele investiții din nou profitabile. Firmele și băncile își reduc datoriile neperformante, ceea ce ușurează reluarea creditării și investițiile. Se refacea încrederea pe măsură ce incertitudinea scade și știrile negative se răresc, consumatorii și firmele devin mai dispuși să cheltuiască și să investească.